in ultimele zile viata mea a fost un calvar..au avut grija unii sa se intample asa:)
si dupa ce au revenit ei la umanitate, m-a luat soarta in suturi.
ideea e ca maine plec la mama dracu in curul teleormanului nuj unde pana mea unde, o sa aflu later.
si nu imi pasa ca na, e la tara, ca nu's pretentioasa.
gandul ca o sa stau departe de prietenii mei (aia care mi-au mai ramas) fara net si credit pe telefon ma ingrozeste.
si ca sa zic si ce am cu adevarat in suflet...ati stat vreodata intr-un loc in care va simteati ca dracu,in care vi se parea ca toata lumea se uita urat, doar ca sa priviti de la distanta un om?
v-a fost frica vreodata ca o sa se stearga amintiri cu cineva asa ca ati incercat sa le tineti vi prin orice metoda?
ati plans vreodata cu haina cuiva in mana pentru ca va era dor?
ati trait vreodata in "ce ar fi fost"?
v-ati dorit vreodata sa dispareti doar pentru a fi cuiva bine?
ati simtit vreodata nevoia sa imbratisati un om care va uraste?ati simtit vreodata ura izvorata dintr-o iubire acum putrezita?
daca da, atunci stiti de ce imi e greu sa plec.
e ca si cum ai pleca pe o insula pustie si ar trebui sa alegi trei lucruri..eu nu am nevoie decat de ...unul:)
dar asta e..daca am facut tampenia ..tre sa o suport:)
deci brb:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu