vise artificiale

si eu, ca multi altii, am crezut ca in filme, sau la stiri, se exagereaza foarte mult cand vine vorba de droguri sau de efectele lor.
nu credeam ca o persoana poate deveni atat de nepasatoare, sau ca isi poate pierde familia si prietenii.
si totusi, inca imi e greu sa cred ca sunt junkie, inca imi vine sa protestez vehement , inca m-i se pare o jignire.
adevarul doare.
mie nu m-i se pare ca fac ceva deosebit, am impresia ca sunt o persoana foarte normala, si intotdeauna cand aud contrariul contraatac.
si totusi nu imi pasa cand ma trezesc in fata unei invitatii la a visa.
ma doare sufletul cand vad oameni sparti, se rupe ceva in mine cand le vad expresiile si zambetul fals,cand vad cum merg si cum privesc cu confuzie in jur.
si ma gandesc,cum? cum s-a ajuns aici? cum unele persoane care au fost candva totul acum sunt atat de dispensabile.
si ma supar si ma simt vinovata si ma apar spunandu-mi : "E de la droguri, daia nu te mai doare"
am invatat sa zbor,sa am incredere in mine si sa ma simt puternica, insa am realizat ca o pot face si fara praf.
am invatat sa uit, sa trec mai departe si sa visez la un viitor frunos, insa am realizat ca o pot face si fara fum.
am invatat sa rad,sa fiu multumita si fericita, si asta fara sa ma imbat.
viata e paradoxala si ne joaca feste.
nu am nevoie de droguri si totusi le iau. de ce? nu stiu.

I was never faithful
And I was never one to trust
Borderlining schizo
And guaranteed to cause a fuss
I was never loyal
Except to my own pleasure zone
I'm forever black-eyed
A product of a broken home
Black-eyed ...

totusi ma intreb d unde am atata ura fata de mine, pentru ca realizez ca asta e din moment ce incerc sa imi fac rau in toate modurile posibile.
nu inteleg insa de ce, de ce ma rup in mii de bucati cand ii vad pe altii in starea mea si de mine nu imi pasa.
ieri a fost prima mea zi clean saptamana asta si m-i sa parut ca ma purtam aiurea.
poate ca am uitat cum e sa fi sober. poate ca ar trebui sa imi amintesc.
partea buna e ca nu sunt trista asa cum credeam ca sunt de fapt.
inima mea nu mai e franta, nu mai plang aiurea si nu ma mai plang aiurea..nu mai invinovatesc pe nimeni[doar uneori pe mine] si rad, am invatat sa rad si sa fiu un pic de tot,exact atat cat rebuie, indiferenta.
si nu are de a face cu vreunul don pularaii mei,scuzati expresia, si imi place sa cred ca nici cu drogurile.
e efectul propriului meu suflet.